În decembrie 2025, Italia și-a modificat Legea privind drepturile de autor (articolul 92 din Legea nr. 633/1941) pentru a prelungi durata de protecție a fotografiilor neoriginale de la 20 la 70 de ani de la data producției. Deși este concepută ca o ajustare tehnică, această reformă afectează în mod semnificativ statutul juridic al unor mari părți din patrimoniul fotografic al Italiei și ridică semne de întrebare pentru instituțiile de patrimoniu cultural și pentru depozitele digitale.
Sistemul italian de protecție a fotografiei pe două niveluri
Legislația italiană privind drepturile de autor face distincție între:
fotografii creative, protejate ca opere de autor în temeiul articolului 2 alineatul (7) pe durata de viață a autorului plus 70 de ani;
fotografii simple (necreative), protejate prin drepturi conexe în temeiul articolelor 87 și următoarele;
Fotografii de scrieri, documente, documente de afaceri, obiecte materiale, desene tehnice și articole similare, care sunt excluse de la protecție [articolul 87 alineatul (2)].
Criteriul de diferențiere care ajută la a decide dacă o fotografie este protejată într-un fel sau altul este creativitatea, înțeleasă în jurisprudența consacrată ca fiind capacitatea autorului de a lăsa o amprentă personală prin alegerea și executarea subiectului (Painer Vs Standard, cauza C-145/10). Aceste trei niveluri au sprijinit de-a lungul timpului atât protecția muncii creative, cât și accesul publicului la patrimoniul documentar.
Ce modificări aduce amendamentul
Reforma legislației italiene privind drepturile de autor aliniază durata de protecție a fotografiilor creative și necreative la 70 de ani, deși punctul de plecare al calculului diferă. Pentru lucrările creative începem să numărăm după moartea autorului, în timp ce pentru fotografiile neoriginale termenul începe de la data producției. Această aliniere slăbește în mod substanțial distincția funcțională dintre cele două categorii și transformă un drept conex într-un regim de cvasi-drepturi de autor pentru imaginile necreative.
Impactul asupra digitalizării și accesului
În regimul anterior, fotografiile simple produse înainte de 2005 intraseră deja în domeniul public. Instituțiile de patrimoniu cultural au digitalizat și au distribuit în mod deschis volume mari ale acestor imagini, documentând viața socială, politică și culturală italiană din secolul al XX-lea. Modificarea creează în prezent incertitudine în ceea ce privește statutul juridic al fotografiilor realizate între 2006 și 2025. Aceste reproduceri digitale ar putea fi protejate pentru restul secolului! În absența unor dispoziții tranzitorii clare, instituțiile se confruntă cu un risc juridic crescut atunci când pun la dispoziție aceste materiale, ceea ce ar putea limita inițiativele de digitalizare, accesul online și reutilizarea.
O provocare pentru Carta Domeniului Public Europeana
Carta domeniului public Europeana subliniază că protecția pe termen lung a drepturilor de autor ar trebui rezervată operelor care reflectă suficientă creativitate, pentru a menține un echilibru între drepturile autorilor și interesul public în ceea ce privește accesul la cunoștințe. Extinderea unui termen de 20 de ani la un termen de 70 de ani pentru a include fotografiile necreative riscă să submineze acest echilibru și să restrângă domeniul public.
Privind în perspectivă
Amendamentul necesită o reexaminare urgentă. Restaurarea unui termen mai scurt pentru fotografiile simple și protejarea explicită a fotografiei documentare și de patrimoniu contribuie la alinierea legislației italiene la obiectivele Cartei domeniului public Europeana.
În absența unor astfel de măsuri corective, schimbarea va restricționa accesul la patrimoniul cultural și va slăbi rolul domeniului public ca resursă comună pentru cercetare, educație și participare culturală.
Ce puteți face
Dacă doriți să aflați mai multe despre problemele ridicate în această postare, vă invităm să vă alăturați comunității de drepturi de autor Europeana Network Association și să urmăriți activitățile Creative Commons Italy Chapter.