Ne puteți spune despre activitatea dvs. la Ministerul Culturii din Franța? Cum se intersectează acest lucru cu rolul dumneavoastră de președinte al Forumului agregatorilor Europeana?
Am lucrat pentru Ministerul Culturii din Franța timp de 14 ani în multe funcții, iar în prezent sunt responsabilă de definirea și punerea în aplicare a strategiei privind datele deschise conectate (LOD) pentru minister. Am avut norocul să urmăresc inițiativa Europeana sau să mă implic în aceasta încă de la început și, în prezent, coordonez participarea Franței la Europeana, reprezentând Franța în cadrul patrimoniului cultural digital și al grupului de experți Europeana (DCHE) din cadrul Comisiei Europene.
În ultimii cinci ani, am fost, de asemenea, reprezentantul agregatorului național francez în cadrul Forumului agregatorilor Europeana. Am fost aleasă ca membră a grupului de coordonare a forumului și am fost numită președintă în urmă cu câteva luni. Consider că forumul reflectă perfect modul în care aspectele tehnice și politice ale patrimoniului cultural digital pot fi gestionate împreună și este o mare onoare pentru mine să am șansa de a reprezenta toți agregatorii și furnizorii de date care contribuie la Europeana.
Prin urmare, punctele de intersecție dintre rolurile mele sunt numeroase; aspectele tehnice și politice de care mă ocup la nivel național se referă la îndrumarea și sprijinirea instituțiilor de patrimoniu cultural să își publice datele ca date deschise conectate și să contribuie la inițiativa Europeana.
Cât de relevant este noul Bauhaus european pentru activitatea pe care o desfășurați în ambele roluri?
Noul Bauhaus european este deosebit de relevant, deoarece pune accentul pe cultură și creativitate într-un context politic și economic în care aceste aspecte nu au fost considerate prioritare. Având în vedere că ambele mele roluri sunt legate de punerea patrimoniului cultural la dispoziția unui public cât mai larg, inclusiv a artiștilor, noul Bauhaus european ne reamintește că creativitatea și cultura se pot baza pe patrimoniul cultural sau pot fi inspirate de acesta. Cred că ne dă ceva de mâncare pentru gândire și inspirație!
Ce înseamnă pentru dumneavoastră noul Bauhaus european?
Când am auzit prima dată despre noul Bauhaus european, l-am înțeles ca pe o renaștere a Bauhausului „clasic” al arhitecturii și designului. Mi s-a părut relevant faptul că această mișcare artistică - care s-a axat pe reunirea artei, arhitecturii, designului și bunăstării - este reînviată în vremuri tulburate de crize precum pandemia de COVID-19 și încălzirea globală. Pentru mine, Bauhaus a fost sinonim cu obiecte și arhitectură care sunt frumoase, dar, de asemenea, complet funcționale și utile. Prin urmare, percep, de asemenea, noul Bauhaus european ca fiind legat de artă și cultură, dar având un scop și o legătură cu tehnologia și cu alte sectoare. Consider că este o invitație adresată cetățenilor de a prezenta idei în care arta, cultura și creativitatea pot face față provocărilor societale actuale.
Într-un viitor nu prea îndepărtat, modelat prin intermediul Bauhausului european, cum sperați să arate experiența vizitării unei instituții de patrimoniu cultural?
Cred că noul Bauhaus european va aduce noi modalități de a interacționa cu publicul. În contextul actual, în care oamenii nu pot călători așa cum obișnuiau sau nu se simt suficient de în siguranță pentru a vizita locuri aglomerate sau pentru a aștepta la cozi lungi, există provocarea de a oferi modalități inovatoare de a vizita o instituție de patrimoniu cultural. Una dintre misiunile noastre ca profesioniști în sectorul patrimoniului cultural este de a face pe toată lumea să se simtă binevenită și să facă conținutul cât mai educațional și mai accesibil posibil. Într-o viitoare instituție modelată de noul Bauhaus european, sper că acest lucru va fi și mai posibil și că vom fi în măsură să așteptăm cu interes vizite care să nu intre în conflict cu experiențele digitale și „în viața reală”, dar care să găsească un echilibru între cele două.
Una dintre ultimele expoziții pe care le-am vizitat aici în Franța a folosit digitalul pentru a îmbunătăți foarte eficient o vizită in situ. A existat o expunere monumentală a unei picturi, cu o focalizare digitală și o explicație a multora dintre elementele sale. Această caracteristică mi-a îmbunătățit considerabil experiența ca vizitator, deoarece am putut să o văd și să o citesc de oriunde din cameră și mi-a oferit detalii istorice și artistice valoroase. Cred că în curând aceste tipuri de experiențe augmentate vor fi utilizate pe scară largă.
Cum altfel crezi că digitalul îți poate susține viziunea?
Toată activitatea „din culise” desfășurată de agregatori și, bineînțeles, de partenerii de date va contribui la construirea acestei viziuni. Cu un deceniu în urmă, digitalul însemna în cea mai mare parte acces larg, fără nicio noțiune de frontieră sau frontieră. Sunt destul de fericit să văd că această înțelegere a digitalului a evoluat și cred că astăzi digitalul este văzut mai mult ca o modalitate de a oferi o „cultură amplificată” în care decalajul tradițional dintre digital și fizic nu mai este relevant. Digitalul îmbunătățește cultura pentru patrimoniu, dar și pentru creație. Digitalul este complet integrat în viața și procesul nostru de zi cu zi, astfel încât este esențial, în acest context, să sprijinim transformarea digitală a sectorului patrimoniului cultural.
Noul Bauhaus european încurajează interdisciplinaritatea – comisarul Mariya Gabriel a descris-o ca fiind „o punte între lumea artei și a culturii, pe de o parte, și lumea științei și a tehnologiei, pe de altă parte”. Cum poate sectorul patrimoniului cultural să colaboreze cu alte sectoare pentru a aduce o contribuție la inițiativă?
Împărțirea sectorului patrimoniului cultural este o consecință sau o reflectare a modului în care sunt organizate și finanțate lucrurile din punct de vedere politic și administrativ. În realitate, cultura nu este de sine stătătoare. Cultura, prin definiție, este o punte către și dinspre alte sectoare. Noul Bauhaus european reprezintă o mare oportunitate de a ne reaminti că cultura, la fel ca ecologia, este multidisciplinară și că ar trebui încurajată colaborarea dintre sectoarele legate de științele umaniste, pe de o parte, și tehnologie, pe de altă parte.