Despre articolul 14
Directiva din 2019 privind dreptul de autor pe piața unică digitală (CDSM) include articolul 14, o dispoziție care protejează statutul de domeniu public al operelor de artă vizuală. În special, aceasta apără principiul conform căruia operele din domeniul public ar trebui să rămână în domeniul public atunci când sunt digitalizate. Este important de remarcat faptul că dispoziția se aplică oricărui material care rezultă dintr-un act de reproducere, nu doar fotografiilor.
„Articolul 14 – Opere de artă vizuală care aparțin domeniului public
Statele membre prevăd că, la expirarea duratei de protecție a unei opere de artă vizuală, orice material care rezultă dintr-un act de reproducere a operei respective nu face obiectul dreptului de autor sau al drepturilor conexe, cu excepția cazului în care materialul care rezultă din actul de reproducere respectiv este original, în sensul că este o creație intelectuală proprie autorului.”
În practică, formularea articolului 14 oferă flexibilitate în timpul punerii în aplicare la nivel național în moduri care pot avea un impact asupra succesului principiului esențial și obligatoriu pe care îl apără. De exemplu, articolul 14 se aplică „operelor de artă vizuală”, mai degrabă decât tuturor operelor creative și numai după ce „termenul de protecție a unei opere de artă vizuală a expirat”.
Acest lucru ridică multe întrebări. Ce ar trebui să se întâmple cu reproducerile operelor din domeniul public care nu se încadrează în sensul obișnuit al „artei vizuale”, cum ar fi meșteșugurile sau antichitățile? Ce ar trebui să se întâmple cu reproducerile operelor care nu au fost niciodată protejate prin drepturi de autor, cum ar fi operele de artă ale lui Leonardo da Vinci și ale altor artiști renascentiști? Articolul 14 este retroactiv sau se va aplica numai reproducerilor efectuate după data punerii în aplicare la nivel național? Și, în sfârșit, cum ar putea afecta articolul 14 drepturile conexe, altele decât cele recunoscute pentru fotografiile neoriginale, de exemplu cele ale producătorilor din domeniul audiovizualului?
O interpretare restrictivă a articolului 14 este că numai țările din Uniunea Europeană și din Spațiul Economic European cu drepturi conexe pentru fotografiile neoriginale sunt obligate să revizuiască legislația națională pentru a elimina astfel de protecții. Pentru a înțelege implicațiile mai ample, grupul nostru operativ urmărește modul în care arată punerea în aplicare la nivel național în fiecare stat membru.
Depășirea sensului literal al articolului 14
Unele țări au revizuit legislația pentru a depăși cerințele articolului 14. În aceste țări, legislația privind drepturile de autor oferă acum garanții mai mari domeniului public, în spiritul articolului 14.
Dispoziția revizuită a Suedieiprivind drepturile conexe exclude noi protecții pentru fotografiile tuturor „operelor de artă” pentru care dreptul de autor nu se mai aplică, mai degrabă decât numai operelor de artă vizuală. Articolul 49 din Legea suedeză privind drepturile de autor se aplică din punct de vedere tehnic numai imaginilor fotografice sau tehnologiilor de reproducere comparabile. Cu toate acestea, guvernul a clarificat faptul că, în măsura în care un act sau o tehnologie de reproducere neoriginală nu se încadrează în categoria „imaginilor fotografice”, actul privind drepturile de autor nu oferă nicio protecție pentru performanța sau materialele produse de acesta.
Germania are, de asemenea, o viziune mai largă. Articolul 68 din Legea germană privind drepturile de autor exclude „reproducerea operelor de artă vizuală din domeniul public” de la protecția prin drepturile conexe recunoscute pentru operele fotografice și produsele fabricate în mod similar fotografiilor (cum ar fi scanările 3D și alte suporturi de reproducere). Această dispoziție se aplică retroactiv reproducerilor operelor de artă vizuală din momentul expirării dreptului de autor asupra operei-sursă, chiar dacă reproducerea sa a fost efectuată înainte de expirarea acestui drept de autor.
Adoptarea unei abordări înguste în ceea ce privește punerea în aplicare
Alte țări au adoptat o viziune restrânsă asupra articolului 14. Austria, Danemarca și Spania au revizuit dispozițiile privind drepturile conexe pentru a se aplica numai operelor de artă plastică pentru care drepturile de autor au expirat. Atât Danemarca, cât și Spania au pus în aplicare literal dispoziția și după termenul de punere în aplicare, pentru a evita să fie penalizate pentru transpunerea lor semnificativ întârziată. Ambele țări intenționează să își revizuiască și, eventual, să își revizuiască legislația pentru a fi mai cuprinzătoare la o dată ulterioară.
În unele cazuri, transpunerea poate fi prea restrânsă. Articolul 49a din Legea privind drepturile de autor din Finlanda exclude în prezent de la protecția drepturilor conexe „o fotografie a unei opere de artă plastică a cărei perioadă de protecție a expirat”. Nu este clar modul în care instanțele ar trebui să interpreteze textul în lumina gamei mai largi de materiale produse în timpul reproducerii, cum ar fi datele, metadatele sau alte suporturi dincolo de o „fotografie”. Dispoziția se aplică numai fotografiilor realizate după data de 3 aprilie 2023.
Dar este necesară punerea în aplicare la nivel național?
Deoarece articolul 14 părea să vizeze utilizarea drepturilor conexe pentru fotografiile neoriginale, unele țări fără astfel de drepturi nu au reformat legislația națională.
Belgia nu a transpus dispoziția, explicând că nu este necesară nicio dispoziție separată, întrucât legislația belgiană privind drepturile de autor impune deja ca aceste materiale să fie „creația intelectuală proprie a autorului” pentru a fi protejate printr-un nou drept de autor. Preocuparea a fost că includerea unei noi dispoziții ar putea crea confuzie și ambiguitate în legislația privind drepturile de autor, deoarece pragul se aplică deja tuturor categoriilor de opere, mai degrabă decât numai operelor de artă vizuală. Alte țări în curs de transpunere sunt Franța, Ungaria, Luxemburg, Țările de Jos, Polonia și Slovacia.
În schimb, Croația a transpus articolul 14 prin includerea textului integral al acestuia la articolul 18 privind „Creațiile neprotejate”. În cursul procesului de consultare, sectorul patrimoniului cultural a solicitat includerea textului „operă de artă” mai degrabă decât „operă de artă vizuală”, dar propunerea nu a fost acceptată. Chiar și așa, includerea sa transmite un mesaj clar cu privire la importanța protejării domeniului public. Transpuneri similare au avut loc în Estonia, Letonia, Portugalia și România.
Limitări ale patrimoniului cultural care depășesc drepturile de autor
Cu toate acestea, dreptul de autor este doar un tip de limitare care poate restricționa utilizarea reproducerilor materialelor din domeniul public.
Italia și Grecia au legi privind patrimoniul cultural care restricționează utilizarea patrimoniului cultural public în anumite scopuri fără permisiune și fără plata unei taxe. Aceasta înseamnă că o reproducere va fi în domeniul public, dar opera pe care o descrie rămâne supusă unui drept diferit care restricționează utilizarea sa.
În sfârșit, drepturile morale sau condițiile contractuale se pot aplica, de asemenea, operei descrise în moduri care afectează utilizarea sau disponibilitatea reproducerii.
Etapele următoare
Vom publica în curând o prezentare generală a informațiilor pe care le-am colectat cu privire la diferite țări. Lipsesc informații din Cipru, Lituania și Islanda, prin urmare, dacă aveți astfel de informații, vă rugăm să contactați [email protected]. De asemenea, vă puteți alătura comunității Europeana Network Association Copyright pentru a fi la curent cu evoluțiile din acest domeniu.
Lectură suplimentară
Pentru mai multe informații pe această temă, iată câteva resurse suplimentare pe care le-ați putea găsi utile:
Un articol recent din jurnalul „Drepturilede proprietate intelectuală surogat în sectorul cultural”de Andrea Wallace
Pagina Eurovision a Asociației Communia și pagina portalului de punere în aplicare a Directivei privind piața unică digitală dedicată articolului 14.
Postulde știri „Domeniul public este amenințat în Italia?”de Deborah de Angelis
Viitorul eveniment „Ziua domeniului public 2024”, care va avea loc la 7 martie 2024, cu prezență fizică, la Bruxelles și online.
Mulțumiri speciale membrilor Grupului operativ instituit în temeiul articolului 14 care au colaborat la cercetarea și colectarea datelor necesare pentru acest post.